O lamurire necesara - biserica de lemn de la Chêne-Bourg/Geneva


În data de 22 ianuarie 2006 a avut loc "resfintirea" bisericii de lemn de la Chêne-Bourg/ Geneva (dupa cum citim în "Caminul Românesc" din februarie 2006) de catre Mitropolitul grec-ortodox din Elvetia, I.P.S. Ieremia. Am luat act cu consternare de acest fapt, pe care îl consider unilateral, nedemn si nedrept fata de majoritatea românilor care au contribuit la edificarea acestui sfânt locas si fata de scopul initial al celor ce au gândit existenta acestei biserici ca un centru ortodox românesc în care spiritualitatea si cultura legata de spiritualitate sa poata fi transmise generatiilor viitoare. De asemenea, acest locas putea deveni simbol al unitatii tuturor românilor ortodocsi din Geneva, un centru reprezentativ al spiritualitatii românesti în aceasta parte a Europei si nu un subiect de dezbinare.

Sa ne reamintim!

Pentru cei care nu cunosc istoricul acestui locas amintesc ca începând cu anii 1980 asociatia Comunitatea Românilor din Elvetia (CRE), condusa de domnii Ion Brosteanu si Octavian Stefaneanu, a luat initiativa construirii unei biserici pentru românii refugiati la Geneva si împrejurimi si, în acest scop, a început o campanie de recoltare de fonduri. Pentru a încuraja pe români sa se alature acestui proiect s-a început si o activitate parohiala, în cadrul asociatiei laice, cu diversi preoti itineranti. Dupa evenimentele din decembrie 1989 comitetul acestei asociatii a adus din România, în 1991, pe parintele Adrian Diaconu (care construise deja o biserica în jud. Prahova), în scopul formarii unei parohii si al demararii lucrarilor de constructie a bisericii. Asa s-a constituit, prin votul Adunarii generale din 17 mai 1992, parohia Sfântul Ioan Botezatorul din Geneva, în relatie canonica fireasca cu Biserica Ortodoxa Româna-Biserica Mama si cu un statut de autonomie interna. în 1995 biserica de lemn a fost ridicata cu material si mesteri din România, iar la sfintirea pietrei fundamentale din 29 iunie 1995 s-a pecetluit un Document în care se atesta destinatia acestei biserici, legata strict de parohia Sfântul loan Botezatorul din Geneva, având ca paroh pe preotul Adrian Diaconu.

Biserica de lemn de la Geneva a fost prima biserica româneasca construita în Europa Occidentala de catre refugiatii români din perioada comunista. Patriarhia Româna a oferit proiectul constructiei acestei biserici de lemn (executat de arh. Gil Antonescu din Bucuresti) si a insistat pe lânga Ministerul Afacerilor Externe pentru a oferi, la rândul sau, transportul acesteia (în chit) din România la Geneva, cu scutirea taxelor vamale, ceea ce s-a si facut.

Pentru ca biserica sa serveasca tuturor românilor ortodocsi din Geneva si împrejurimi, IPS Serafim (Mitropolitul român care raspundea m acea vreme si de mitropolia noastra), preotul paroh si consiliul parohiei Sf. Ioan Botezatorul au acceptat sa oficieze doar doua duminici pe luna urmând ca în celelalte doua sa se oficieze, prin rotatie, de catre ceilalti doi preoti români, Damian Ionescu si Vergil Vâlcu, desi ei nu avusesera o contributie efectiva la construirea acestei biserici. Dupa numai un an si trei luni de la acest accept (în 2 aprilie 1997), preotul si parohia de care era legata aceasta biserica s-au trezit cu broastele de la usi schimbate si cu interdictia de a mai sluji în biserica de lemn. O neîntelegere iscata între comitetul asociatiei CRE si donatorii - enoriasi ai parohiei a fost speculata de cei care asteptau probabil sa preia în exclusivitate biserica gata facuta. De atunci parohia Sf. Ioan Botezatorul, pentru a evita un scandal daunator imaginii României si Ortodoxiei în Elvetia, s-a retras la biserica catolica-crestina din Grand-Lancy, cu speranta ca prin dialog si întelegere de ambele parti se poate remedia acest trist episod.

Contrar asteptarilor, pr. Damian Ionescu (primit în biserica de lemn dupa ce aceasta a fost construita), sustinut de comitetul asociatiei CRE, înstraineaza biserica româneasca, prin sfintirea ei de catre un episcop neromân, în 22 ianuarie 2006. Se demonstreaza o data mai mult ca interesele personale si de grup, impregnate de vanitati si atitudini revansarde, prevaleaza în fata interesului comunitar, etnic, moral si spiritual al majoritatii românilor si toate acestea sub masca unei asociatii românesti care revendica în exclusivitate proprietatea acestei biserici si care pretinde ca urmareste legatura dintre români si promovarea României în structurile europene!

Încercari!

Mentionez ca am încercat sa-l conving pe Dl Ion Bals, actualul presedinte al acestei asociatii (pe care îl consider un. om de buna-credinta), sa renunte la înstrainarea bisericii pe 22 ianuarie 2006, si l-am asigurat ca eu sunt gata sa sfintesc biserica de lemn, invitându-l bineînteles si pe mitropolitul grec-ortodox Ieremia, de la Chambésy. Trebuia sa se accepte în prealabil revenirea la oficierea prin rotatie a preotilor, cu scopul ca toti românii ortodocsi sa poata beneficia de aceasta biserica. In acest fel s-ar fi respectat si Documentul pecetluit în piatra fundamentala. Imediat dupa Sfintele Sarbatori am dorit sa vin chiar în acest scop la Geneva, dar Dl Bals mi-a transmis ca nu este o urgenta, întrucât evenimentul din 22 ianuarie nu se vrea a fi amânat. In cele din urma am aflat ca, într-un mod oarecum ascuns fata de românii din Geneva, "resfintirea" a avut loc la data stabilita (acest lucru a fost ulterior confirmat si de publicatia "Caminul românesc").

În data de 14 ianuarie (cu o saptamâna înainte de acest eveniment) m-am adresat printr-un fax Mitropolitului Ieremia, pe care l-am rugat respectuos si frateste sa nu procedeze în mod unilateral la sfintirea bisericii românesti de la Chêne -Bourg, întrucât acesta ar fi un act ilegal si ostil la adresa Bisericii Române, un act ce nu se poate justifica nici din punct de vedere canonic, nici pe plan al relatiilor inter-ortodoxe. Desi aveam dinainte promisiunea Eminentei Sale ca o sa conlucram la apropierea parohiilor românesti în aceasta biserica, alte interese l-au îndemnat sa treaca peste rugamintea mea. Este pacat, pentru ca rolul nostru într-un context panortodox si multietnic ca cel din Elvetia, este de a pastra prescriptiile canonice bisericesti si bunele relatii inter-ortodoxe si nicidecum de a da impresia ca vrem sa ne luam bisericile si parohiile unii altora.

Subliniez totusi ca prima si cea mai mare greseala în acest caz s-a facut în martie 1997, atunci când comitetul asociatiei CRE si-a depasit competenta prin sustragerea unei biserici parohiale din autoritatea Bisericii Ortodoxe Române, înstrainând biserica de canonicitatea Bisericii Mame. Prin acest act imoral si necanonic comitetul si prin el asociatia CRE a încalcat Documentul consacrat în piatra fundamentala a bisericii de lemn si pentru aceasta membrii respectivi vor da socoteala, mai devreme sau mai târziu, înaintea lui Dumnezeu.

Prin acest act pripit comitetul respectiv si-a încalcat mandatul fata de românii pe care pretinde ca-i reprezinta, întrucât o asociatie româneasca, care (conform titulaturii) are vocatia declarata de a reprezenta românii din Elvetia, trebuie sa apere interesele majoritatii românilor si nu pe cele personale si de grup.

În concluzie!

Tinând cont ca piatra fundamentala a acestei biserici s-a pus pentru Parohia Sf. Ioan-Botezatorul din Geneva, parohie care a inaugurat biserica de lemn si a slujit în ea timp de un an si trei luni, o parohie care a facut si face parte integranta din Biserica Ortodoxa Româna, deci din eparhia noastra :

  a.. dezaprobam si consideram neavenit actul "resfintirii" bisericii de lemn din 22 ianuarie 2006, care s-a facut fara voia noastra (a autoritatii bisericesti de care apartine initial aceasta biserica), fara consultarea donatorilor si a enoriasilor parohiei careia i-a fost dedicata si nici a românilor pe care respectiva asociatie pretinde ca-i reprezinta;
  b.. atragem atentia si pe aceasta cale ca preotul Damian Ionescu, care slujeste actualmente în biserica de lemn, nu are binecuvântarea canonica necesara sa paraseasca Biserica Ortodoxa Româna (care l-a hirotonit) si fara aceasta binecuvântare nici o alta Biserica ortodoxa nu-l poate acredita în mod oficial; daca pâna acum Biserica Mama a tolerat aceasta situatie prin pogoramânt - care tine de principiul iconomiei bisericesti - aceasta atitudine a încetat si de acum înainte, atât cât va continua sa ramâna în aceasta stare de schisma, slujirea sa (botezuri, cununii si toate Sfintele Taine) nu va mai fi recunoscuta ca valida de câtre Biserica Ortodoxa Româna si în plus risca sa fie caterisit;
  c.. atât acreditarea pr. Damian Ionescu, cât si "resfintirea" bisericii românesti de la Chêne-Bourg, fara acordul Bisericii Ortodoxe Române, sunt lipsite de un temei canonic si, în consecinta, aceste acte întaresc o stare de neorânduiala în Biserica.

Cred ca nu cerem nimanui prea mult aparându-ne drepturile si sustinând ca o biserica româneasca trebuie sa-si pastreze destinatia ei initiala si sa fie deschisa tuturor românilor. În speranta ca pâna la urma Duhul Sfânt ne va lumina pe toti pentru gasirea celor mai bune solutii în acest sens, rog pe bunul Dumnezeu sa va faca parte de harul si binecuvântarea Sa.

+ Mitropolitul Iosif
Limours,18 februarie 2006