O lamurire necesara - biserica de lemn de la
Chêne-Bourg/Geneva
În data de 22 ianuarie 2006 a avut loc "resfintirea" bisericii de
lemn de la Chêne-Bourg/ Geneva (dupa cum citim în "Caminul
Românesc" din februarie 2006) de catre Mitropolitul grec-ortodox
din Elvetia, I.P.S. Ieremia. Am luat act cu consternare de acest
fapt, pe care îl consider unilateral, nedemn si nedrept fata de
majoritatea românilor care au contribuit la edificarea acestui
sfânt locas si fata de scopul initial al celor ce au gândit
existenta acestei biserici ca un centru ortodox românesc în care
spiritualitatea si cultura legata de spiritualitate sa poata fi
transmise generatiilor viitoare. De asemenea, acest locas putea
deveni simbol al unitatii tuturor românilor ortodocsi din Geneva,
un centru reprezentativ al spiritualitatii românesti în aceasta
parte a Europei si nu un subiect de dezbinare.
Sa ne reamintim!
Pentru cei care nu cunosc istoricul acestui locas amintesc ca
începând cu anii 1980 asociatia Comunitatea Românilor din Elvetia
(CRE), condusa de domnii Ion Brosteanu si Octavian Stefaneanu, a
luat initiativa construirii unei biserici pentru românii
refugiati la Geneva si împrejurimi si, în acest scop, a început o
campanie de recoltare de fonduri. Pentru a încuraja pe români sa
se alature acestui proiect s-a început si o activitate parohiala,
în cadrul asociatiei laice, cu diversi preoti itineranti. Dupa
evenimentele din decembrie 1989 comitetul acestei asociatii a
adus din România, în 1991, pe parintele Adrian Diaconu (care
construise deja o biserica în jud. Prahova), în scopul formarii
unei parohii si al demararii lucrarilor de constructie a
bisericii. Asa s-a constituit, prin votul Adunarii generale din
17 mai 1992, parohia Sfântul Ioan Botezatorul din Geneva, în
relatie canonica fireasca cu Biserica Ortodoxa Româna-Biserica
Mama si cu un statut de autonomie interna. în 1995 biserica de
lemn a fost ridicata cu material si mesteri din România, iar la
sfintirea pietrei fundamentale din 29 iunie 1995 s-a pecetluit un
Document în care se atesta destinatia acestei biserici, legata
strict de parohia Sfântul loan Botezatorul din Geneva, având ca
paroh pe preotul Adrian Diaconu.
Biserica de lemn de la Geneva a fost prima biserica româneasca
construita în Europa Occidentala de catre refugiatii români din
perioada comunista. Patriarhia Româna a oferit proiectul
constructiei acestei biserici de lemn (executat de arh. Gil
Antonescu din Bucuresti) si a insistat pe lânga Ministerul
Afacerilor Externe pentru a oferi, la rândul sau, transportul
acesteia (în chit) din România la Geneva, cu scutirea taxelor
vamale, ceea ce s-a si facut.
Pentru ca biserica sa serveasca tuturor românilor ortodocsi din
Geneva si împrejurimi, IPS Serafim (Mitropolitul român care
raspundea m acea vreme si de mitropolia noastra), preotul paroh
si consiliul parohiei Sf. Ioan Botezatorul au acceptat sa
oficieze doar doua duminici pe luna urmând ca în celelalte doua
sa se oficieze, prin rotatie, de catre ceilalti doi preoti
români, Damian Ionescu si Vergil Vâlcu, desi ei nu avusesera o
contributie efectiva la construirea acestei biserici. Dupa numai
un an si trei luni de la acest accept (în 2 aprilie 1997),
preotul si parohia de care era legata aceasta biserica s-au
trezit cu broastele de la usi schimbate si cu interdictia de a
mai sluji în biserica de lemn. O neîntelegere iscata între
comitetul asociatiei CRE si donatorii - enoriasi ai parohiei a
fost speculata de cei care asteptau probabil sa preia în
exclusivitate biserica gata facuta. De atunci parohia Sf. Ioan
Botezatorul, pentru a evita un scandal daunator imaginii României
si Ortodoxiei în Elvetia, s-a retras la biserica
catolica-crestina din Grand-Lancy, cu speranta ca prin dialog si
întelegere de ambele parti se poate remedia acest trist
episod.
Contrar asteptarilor, pr. Damian Ionescu (primit în biserica de
lemn dupa ce aceasta a fost construita), sustinut de comitetul
asociatiei CRE, înstraineaza biserica româneasca, prin sfintirea
ei de catre un episcop neromân, în 22 ianuarie 2006. Se
demonstreaza o data mai mult ca interesele personale si de grup,
impregnate de vanitati si atitudini revansarde, prevaleaza în
fata interesului comunitar, etnic, moral si spiritual al
majoritatii românilor si toate acestea sub masca unei asociatii
românesti care revendica în exclusivitate proprietatea acestei
biserici si care pretinde ca urmareste legatura dintre români si
promovarea României în structurile europene!
Încercari!
Mentionez ca am încercat sa-l conving pe Dl Ion Bals, actualul
presedinte al acestei asociatii (pe care îl consider un. om de
buna-credinta), sa renunte la înstrainarea bisericii pe 22
ianuarie 2006, si l-am asigurat ca eu sunt gata sa sfintesc
biserica de lemn, invitându-l bineînteles si pe mitropolitul
grec-ortodox Ieremia, de la Chambésy. Trebuia sa se accepte în
prealabil revenirea la oficierea prin rotatie a preotilor, cu
scopul ca toti românii ortodocsi sa poata beneficia de aceasta
biserica. In acest fel s-ar fi respectat si Documentul pecetluit
în piatra fundamentala. Imediat dupa Sfintele Sarbatori am dorit
sa vin chiar în acest scop la Geneva, dar Dl Bals mi-a transmis
ca nu este o urgenta, întrucât evenimentul din 22 ianuarie nu se
vrea a fi amânat. In cele din urma am aflat ca, într-un mod
oarecum ascuns fata de românii din Geneva, "resfintirea" a avut
loc la data stabilita (acest lucru a fost ulterior confirmat si
de publicatia "Caminul românesc").
În data de 14 ianuarie (cu o saptamâna înainte de acest
eveniment) m-am adresat printr-un fax Mitropolitului Ieremia, pe
care l-am rugat respectuos si frateste sa nu procedeze în mod
unilateral la sfintirea bisericii românesti de la Chêne -Bourg,
întrucât acesta ar fi un act ilegal si ostil la adresa Bisericii
Române, un act ce nu se poate justifica nici din punct de vedere
canonic, nici pe plan al relatiilor inter-ortodoxe. Desi aveam
dinainte promisiunea Eminentei Sale ca o sa conlucram la
apropierea parohiilor românesti în aceasta biserica, alte
interese l-au îndemnat sa treaca peste rugamintea mea. Este
pacat, pentru ca rolul nostru într-un context panortodox si
multietnic ca cel din Elvetia, este de a pastra prescriptiile
canonice bisericesti si bunele relatii inter-ortodoxe si
nicidecum de a da impresia ca vrem sa ne luam bisericile si
parohiile unii altora.
Subliniez totusi ca prima si cea mai mare greseala în acest caz
s-a facut în martie 1997, atunci când comitetul asociatiei CRE
si-a depasit competenta prin sustragerea unei biserici parohiale
din autoritatea Bisericii Ortodoxe Române, înstrainând biserica
de canonicitatea Bisericii Mame. Prin acest act imoral si
necanonic comitetul si prin el asociatia CRE a încalcat
Documentul consacrat în piatra fundamentala a bisericii de lemn
si pentru aceasta membrii respectivi vor da socoteala, mai
devreme sau mai târziu, înaintea lui Dumnezeu.
Prin acest act pripit comitetul respectiv si-a încalcat mandatul
fata de românii pe care pretinde ca-i reprezinta, întrucât o
asociatie româneasca, care (conform titulaturii) are vocatia
declarata de a reprezenta românii din Elvetia, trebuie sa apere
interesele majoritatii românilor si nu pe cele personale si de
grup.
În concluzie!
Tinând cont ca piatra fundamentala a acestei biserici s-a pus
pentru Parohia Sf. Ioan-Botezatorul din Geneva, parohie care a
inaugurat biserica de lemn si a slujit în ea timp de un an si
trei luni, o parohie care a facut si face parte integranta din
Biserica Ortodoxa Româna, deci din eparhia noastra :
a.. dezaprobam si consideram neavenit actul "resfintirii"
bisericii de lemn din 22 ianuarie 2006, care s-a facut fara voia
noastra (a autoritatii bisericesti de care apartine initial
aceasta biserica), fara consultarea donatorilor si a enoriasilor
parohiei careia i-a fost dedicata si nici a românilor pe care
respectiva asociatie pretinde ca-i reprezinta;
b.. atragem atentia si pe aceasta cale ca preotul Damian
Ionescu, care slujeste actualmente în biserica de lemn, nu are
binecuvântarea canonica necesara sa paraseasca Biserica Ortodoxa
Româna (care l-a hirotonit) si fara aceasta binecuvântare nici o
alta Biserica ortodoxa nu-l poate acredita în mod oficial; daca
pâna acum Biserica Mama a tolerat aceasta situatie prin
pogoramânt - care tine de principiul iconomiei bisericesti -
aceasta atitudine a încetat si de acum înainte, atât cât va
continua sa ramâna în aceasta stare de schisma, slujirea sa
(botezuri, cununii si toate Sfintele Taine) nu va mai fi
recunoscuta ca valida de câtre Biserica Ortodoxa Româna si în
plus risca sa fie caterisit;
c.. atât acreditarea pr. Damian Ionescu, cât si
"resfintirea" bisericii românesti de la Chêne-Bourg, fara acordul
Bisericii Ortodoxe Române, sunt lipsite de un temei canonic si,
în consecinta, aceste acte întaresc o stare de neorânduiala în
Biserica.
Cred ca nu cerem nimanui prea mult aparându-ne drepturile si
sustinând ca o biserica româneasca trebuie sa-si pastreze
destinatia ei initiala si sa fie deschisa tuturor românilor. În
speranta ca pâna la urma Duhul Sfânt ne va lumina pe toti pentru
gasirea celor mai bune solutii în acest sens, rog pe bunul
Dumnezeu sa va faca parte de harul si binecuvântarea Sa.
+ Mitropolitul Iosif
Limours,18 februarie 2006