Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale şi Meridionale
Nr. 139/2008
Paris, Praznicul Rusaliilor 2008

Scrisoare pastorală la praznicul Rusaliilor 2008

către tot clerul, cinul monahal şi poporul dreptslăvitor din întreaga Mitropolie

           Preacucernice Părinte,
           Iubiţi fraţi în Domnul nostru Iisus Hristos,

           Astăzi obştea creştinească cea dreptsăvitoare prăznuieşte pogorârea Sfântului Duh.

           După cum Însuşi Domnul făgăduise apostolilor Săi zicând că: „...va veni Mângâietorul, pe care-L voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul adevărului Care de la Tatăl purcede...” (Ioan, 15, 26), Duhul Sfânt S-a pogorât peste ucenicii Mântuitorului, îmbrăcându-i în acea „putere de sus” (cf. Lc. 24, 49) care a făcut din ei adevăraţi martori, prin faptă şi prin cuvânt, ai lui Dumnezeu printre oameni. Este vorba, de fapt, de împlinirea gândului cel din veac al lui Dumnezeu, descoperit nouă prin întruparea Fiului Său cel Unul-născut şi prin înălţarea şi şederea Sa „de-a dreapta Tatălui” care au adus firea omenească la locul şi demnitatea care îi fuseseră hărăzite încă de la facere.

           Astăzi prăznuim pogorârea Duhului Sfânt „Care pretutindenea este şi pre toate le plineşte” nu numai peste apostoli ci şi peste noi toţi cei care prin Botez am fost renăscuţi întru acea aşezare şi demnitate de care aminteam mai sus. Căci Dumnezeu, pentru a ne izbăvi din moartea cea veşnică de care ne-am „molipsit” prin căderea strămoşilor noştri Adam şi Eva, şi care ni s-a transmis, prin trup, generaţie după generaţie, a rânduit pentru noi o a doua naştere, prin Duh. Căci Însuşi spune: „Ce este născut din trup, trup este şi ce este născut din Duh, duh este” (In. 3, 6). Iar sfântul apostol Pavel ne spune: „arătate sunt lucrurile trupului, care sunt: preadesfrânarea, curvia, necurăţia, neruşinarea, închinarea la idoli, fermecătoriile, vrajbele, certurile, râvnirile, întărâtările, gâlcevile, dezbinările, eresurile, pizmele, uciderile, beţiile, chefuirile şi cele asemenea acestora, care mai înainte zic vouă, precum am şi zis mai înainte, că cei ce fac unele ca acestea împărăţia lui Dumnezeu nu vor moşteni” (Gal. 5, 19-21). De aceea ne spune Domnul: „De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va intra în Împărăţia lui Dumnezeu” (In. 3, 5), pentru că „Duhul este Carele dă viaţă, trupul nu foloseşte la nimic” (In. 6, 63). Şi apostolul Pavel adaugă: „Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdare, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestora nu este lege” (Gal. 5, 22-23).

           Una din stihirile vecerniei praznicului ne spune: „Pe toate le dă Duhul Sfânt: izvorăşte prorocii, sfinţeşte pe preoţi, pe cei necărturari i-a învăţat înţelepciune, pe pescari cuvântători de Dumnezeu i-a arătat; toată rânduiala Bisericii o plineşte”. Toată această mulţime de daruri se revarsă peste întreaga obşte creştinească, mijlocind sfinţenie, înţelepciune, cuvânt de Dumnezeu însuflat şi plinire întru a deveni mireasă frumos împodobită a Mirelui care şi-a pus viaţa pentru ea: Hristos. De aceea glasul „miresei” – Biserica - răzbate peste veacuri, chemând numele mirelui ei (cf. Apoc. 22, 17), cu încredinţarea pe care a primit-o prin proroci (cf. 2, 32) zicând: “ tot cel ce va chema numele Domnului se va mântui” (F.A. 2, 21). De aceea această scurtă rugăciune „Doamne miluieşte”, pe care o auzim şi o repetăm la fiecare liturghie, este de fapt atât de importantă, fiind, pentru toţi cei ce o rostesc în orice moment din zi şi din noapte, adevărată pricină de mântuire.

           Preacucernice Părinte şi iubiţi credincioşi,

           Ca în fiecare an, la acest praznic, am obişnuit să facem apel la bunăvoinţa dumneavoastră pentru o colectă în sprijinul misiunii pe care o desfăşurăm în Mitropolia noastră. Ştiţi cu toţii că suntem tot mai numeroşi în Europa Occidentală şi fiecare dorim să aflăm mângâiere în Biserica noastră, acolo unde ne aflăm.

           De aceea, ne străduim să trimitem preoţi şi slujitori peste tot unde este nevoie, să organizăm diverse misiuni şi întâlniri pastorale, dar mai ales activităţi educative pentru copiii şi tinerii noştri, ca şi ei să deprindă tainele credinţei şi să crească armonios în Biserică.

           Prin urmare, vă adresez şi acum rugămintea de a sprijini misiunea Bisericii noastre aici în Europa Occidentală, fiecare după posibilităţile sale şi „cum socoteşte cu inima sa”, precum ne învaţă sfântul apostol Pavel, „căci Dumnezeu iubeşte pe cel ce dă cu voie bună” (2 Co 9,7).

           Vă îndemn şi pe această cale să îi aduceţi pe copii la cateheza pe care preoţii noştri o fac pentru ei în parohii duminica sau în alte zile. Aceasta îi va întări, ajutându-i şi pregătindu-i pentru viaţa pe care Dumnezeu le-a pus-o înainte.

           Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi iubirea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Duhului Sfânt să fie cu voi cu toţi (2 Co 13,13) !

           Încredinţându-vă de rugăciunea noastră de mijlocire înaintea lui Dumnezeu, al vostru părinte duhovnicesc,
                                                  † Mitropolitul Iosif