Nr. 338/2008
† Mitropolitul Iosif
Inima curată, ieslea în care astăzi se naște Hristos
Scrisoare pastorală la Nașterea Domnului 2008
către tot clerul, cinul monahal și poporul dreptslăvitor din întreaga Mitropolie
Preacucernice Părinte,
Iubiţi fraţi în Domnul nostru Iisus Hristos,
« Am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să I ne închinăm. » (Matei 2, 2)
Cu aceste cuvinte l-au întâmpinat cei trei magi de la
Răsărit pe Irod, nedumerit de prezenţa lor în Iudeea cea
atât de îndepărtată de locurile din care ei veneau. Deşi
departe de poporul care-L primea, din care se năştea Fiul lui Dumnezeu,
Mesia Cel aşteptat şi Mântuitorul lumii, iată că mulţi în
lume cunoşteau şi aşteptau un Mântuitor al neamului omenesc.
Taina Naşterii lui Mesia dintr-o Fecioară, a înomenirii Fiului
lui Dumnezeu în Betleemul Iudeii, era descoperită acestor oameni
atât de străini de legea Lui. Străini şi neînvăţaţi
în lucrurile Dumnezeului Celui Adevărat, craii de la Răsărit s-au
adeverit a căuta cu inimă curată adevărul toată viaţa lor, iar Dumnezeu
i-a răsplătit, pentru că le-a dăruit nu numai să ştie care este
Adevărul, ci şi să-L întâlnească, să I se închine.
Deşi veneau de departe şi în căutările lor despre adevăr,
Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu li se descoperă şi le luminează
calea până la ieslea Lui din Betleem, pentru că în căutarea
lor doreau cu inimă curată să Îl găsească, să Îl cunoască
pe Dumnezeu aşa cum este El cu adevărat. De aceea, faptele lor au rămas
înscrise în Evanghelie. Astfel, craii de la Răsărit ne
conduc şi pe noi astăzi la ieslea din Betleem, şi de acolo la ieslea
din lăuntrul nostru, acolo unde Hristos doreşte să fie primit să Se
nască şi să ne nască : inima curată! Ei ne încurajează să nu
uităm că oricât de îndepărtaţi am fi de Hristos, dacă
Îl căutăm cu inimă curată, Îl vom găsi, pentru că El
Însuşi ne călăuzeşte.
Iată cum craii înşişi, ascultându-şi conştiinţele şi
nepreţuind mai mult viaţa lor decât Adevărul în faţa
ameninţărilor lui Irod, dau mărturie despre Lumina lumii cea adevărată,
« …Care luminează pe tot omul ce vine în
lume » (In 1, 7-9). Cu toată încrederea ei s-au pus
în slujba Luminii care a venit în lume şi înspre care
se îndreptau cu încredere. Iată Lumina lumii, despre care
vorbeşte Sf. Evanghelist Ioan, Care vine în chip blând, de
Prunc născut în iesle, văzut şi primit în chip tainic de
cetele îngereşti, de păstori, de craii de la Răsărit şi de cele
necuvântătoare, şi care astăzi îşi caută lăcaş şi în
inima noastră. Steaua luminează, căutând cale spre fiecare inimă
care doreşte să primească pe Fiul Ceresc, pe Mântuitorul. Pentru
fiecare suflet este din nou plinirea vremii, când
« Dumnezeu trimite pe Fiul Său născut din
femeie …» (Gal 4, 4-5) ca prin El să devenim şi noi
fii, « …să dobândim înfierea »
(Gal 4, 5). Acum Hristos aşteaptă să fie primit şi-n inima noastră,
prin Duhul Sfânt, care ne ajută să-L recunoaştem pe Fiul, să-L
numim pe Dumnezeu Părinte. El face din noi fii adoptivi, El pregăteşte
inimile noastre pentru a-L primi şi a Se naşte în noi Fiul.
« Al Domnului este pământul şi plinirea lui, lumea şi
toate cele ce sunt întrânsa », toate ale Lui
sunt, şi cerul şi pământul, dar Domnul vrea odihnă, vrea iesle,
vrea căldură în inima celui pentru care astăzi Se naşte Prunc.
În inima omului poate şi vrea Hristos să încapă, prin Duhul
Sfânt. Prin Duhul Sfânt Hristos caută astăzi lăcaş în
inimile noastre pentru a Se naşte. Aceasta este adevărata Lui casă,
inima neprihănită, inima curată.
Inima noastră nu poate sta goală, se umple întotdeauna cu
ceva : « cu iad, cu lume sau cu Dumnezeu ».
Când Adam şi Eva şi-au întors inima de la Dumnezeu prin
neascultare, s-au umplut de iad şi de lume, s-au înrobit
păcatului şi slăbiciunilor şi morţii. Dar totuşi Dumnezeu nu ne-a
abandonat acestora, ci ne-a dat semn al dragostei nemărginite venirea
Lui printre noi. Sub inima Fecioarei Maria, Maica Sa, Eva cea
Nouă, şi-a plecat şi a odihnit capul Fiul Cel Ceresc, Domnul Dumnezeu,
Ziditorul cerului şi al pământului pentru a asculta bătăile
inimii omenirii întregi care striga după izbăvire şi pentru a-i
spune omului răpus de păcat şi de moarte că vrea să fie primit de inima
lui pentru a-l mântui. Fiul lui Dumnezeu vrea inima aceea care
n-a uitat că odinioară în ea se oglindea Cerul, care era oglinda
măreţiei lui Dumnezeu, « care era odinioară în Rai cu
totul în mâna Lui, în afară de orice
primejdie » de moarte.
Astăzi Hristos Se sălăşluieşte în inimile noastre ori de
câte ori Îl primim, luminându-le, curăţindu-le,
umplându-le de slava dumnezeiască. De aceea Îl dorim şi-L
căutam, şi-L chemăm să-şi plece capul şi sub bătăile inimilor noastre
cele pângărite, îndepărtate şi împrăştiate în
dorinţele şi grjile după cele pământeşti, pentru a-L putea vedea
aşa cum este.
Iubiţi fraţi întru Domnul,
Şi în viaţa noastră de zi cu zi avem nevoie de inima curată
în care Hristos se oglindeşte pentru a-l primi şi iubi pe fratele
nostru. « Când o inimă necurată vorbeşte cu altă inimă
necurată, este vrajbă… Dar când vorbesc două inimi curate
este bucurie, este pace, este o mare minune .» Să nu
uităm că Hristos ne iubeşte mai presus de tot şi ne cere acelaşi lucru,
să iubim. Însă fără ajutorul Lui cum vom reuşi ?
Să mulţumim Părintelui Ceresc pentru darul făcut lumii prin Naşterea
din Fecioară a Fiului Său în cetatea Betleemului, să-I dăm slavă
pentru dragostea cu care ne cercetează şi să-L rugăm să ne ajute să-L
CĂUTĂM CU INIMA ÎNTREAGĂ şi să spunem cu Fericitul
Augustin : « Prin El Doamne ne-ai căutat pe când
noi nu Te căutam, dar ne-ai căutat pentru ca şi noi să putem
începe a Te căuta.»
Să vă dăruiască, Fiul Cel Născut în iesle, Sărbători cu bucurie,
pline de daruri cereşti pe care să le puteţi împărtăşi şi celor
dragi dumneavoastră spre slava lui Dumnezeu.
† Mitropolitul Iosif
Paris, Naşterea Domnului 2008