Nr. 338/2008
† Mitropolitul Iosif
Inima curată, ieslea în care astăzi se naște Hristos
Scrisoare pastorală la Nașterea Domnului 2008
către tot clerul, cinul monahal și poporul dreptslăvitor din
întreaga Mitropolie
Preacucernice Părinte,
Iubiţi fraţi în Domnul nostru Iisus Hristos,
«Am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să I ne
închinăm.» (Matei 2, 2)
Cu aceste cuvinte l-au întâmpinat cei trei magi de la Răsărit pe
Irod, nedumerit de prezenţa lor în Iudeea cea atât de îndepărtată
de locurile din care ei veneau. Deşi departe de poporul care-L
primea, din care se năştea Fiul lui Dumnezeu, Mesia Cel aşteptat
şi Mântuitorul lumii, iată că mulţi în lume cunoşteau şi aşteptau
un Mântuitor al neamului omenesc. Taina Naşterii lui Mesia
dintr-o Fecioară, a înomenirii Fiului lui Dumnezeu în Betleemul
Iudeii, era descoperită acestor oameni atât de străini de legea
Lui. Străini şi neînvăţaţi în lucrurile Dumnezeului Celui
Adevărat, craii de la Răsărit s-au adeverit a căuta cu inimă
curată adevărul toată viaţa lor, iar Dumnezeu i-a răsplătit,
pentru că le-a dăruit nu numai să ştie care este Adevărul, ci şi
să-L întâlnească, să I se închine. Deşi veneau de departe şi în
căutările lor despre adevăr, Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu li se
descoperă şi le luminează calea până la ieslea Lui din Betleem,
pentru că în căutarea lor doreau cu inimă curată să Îl găsească,
să Îl cunoască pe Dumnezeu aşa cum este El cu adevărat. De aceea,
faptele lor au rămas înscrise în Evanghelie. Astfel, craii de la
Răsărit ne conduc şi pe noi astăzi la ieslea din Betleem, şi de
acolo la ieslea din lăuntrul nostru, acolo unde Hristos doreşte
să fie primit să Se nască şi să ne nască: inima curată! Ei
ne încurajează să nu uităm că oricât de îndepărtaţi am fi de
Hristos, dacă Îl căutăm cu inimă curată, Îl vom găsi, pentru că
El Însuşi ne călăuzeşte.
Iată cum craii înşişi, ascultându-şi conştiinţele şi nepreţuind
mai mult viaţa lor decât Adevărul în faţa ameninţărilor lui Irod,
dau mărturie despre Lumina lumii cea adevărată, «…Care
luminează pe tot omul ce vine în lume» (In 1, 7-9). Cu
toată încrederea ei s-au pus în slujba Luminii care a venit în
lume şi înspre care se îndreptau cu încredere. Iată Lumina lumii,
despre care vorbeşte Sf. Evanghelist Ioan, Care vine în chip
blând, de Prunc născut în iesle, văzut şi primit în chip tainic
de cetele îngereşti, de păstori, de craii de la Răsărit şi de
cele necuvântătoare, şi care astăzi îşi caută lăcaş şi în inima
noastră. Steaua luminează, căutând cale spre fiecare inimă care
doreşte să primească pe Fiul Ceresc, pe Mântuitorul. Pentru
fiecare suflet este din nou plinirea vremii, când «Dumnezeu
trimite pe Fiul Său născut din femeie…» (Gal 4, 4-5) ca
prin El să devenim şi noi fii, «…să dobândim
înfierea» (Gal 4, 5). Acum Hristos aşteaptă să fie primit
şi-n inima noastră, prin Duhul Sfânt, care ne ajută să-L
recunoaştem pe Fiul, să-L numim pe Dumnezeu Părinte. El face din
noi fii adoptivi, El pregăteşte inimile noastre pentru a-L primi
şi a Se naşte în noi Fiul. «Al Domnului este pământul şi
plinirea lui, lumea şi toate cele ce sunt întrânsa», toate
ale Lui sunt, şi cerul şi pământul, dar Domnul vrea odihnă, vrea
iesle, vrea căldură în inima celui pentru care astăzi Se naşte
Prunc. În inima omului poate şi vrea Hristos să încapă, prin
Duhul Sfânt. Prin Duhul Sfânt Hristos caută astăzi lăcaş în
inimile noastre pentru a Se naşte. Aceasta este adevărata Lui
casă, inima neprihănită, inima curată.
Inima noastră nu poate sta goală, se umple întotdeauna cu
ceva: «cu iad, cu lume sau cu Dumnezeu». Când
Adam şi Eva şi-au întors inima de la Dumnezeu prin neascultare,
s-au umplut de iad şi de lume, s-au înrobit păcatului şi
slăbiciunilor şi morţii. Dar totuşi Dumnezeu nu ne-a abandonat
acestora, ci ne-a dat semn al dragostei nemărginite venirea Lui
printre noi. Sub inima Fecioarei Maria, Maica Sa, Eva cea
Nouă, şi-a plecat şi a odihnit capul Fiul Cel Ceresc, Domnul
Dumnezeu, Ziditorul cerului şi al pământului pentru a asculta
bătăile inimii omenirii întregi care striga după izbăvire şi
pentru a-i spune omului răpus de păcat şi de moarte că vrea să
fie primit de inima lui pentru a-l mântui. Fiul lui Dumnezeu vrea
inima aceea care n-a uitat că odinioară în ea se oglindea Cerul,
care era oglinda măreţiei lui Dumnezeu, «care era odinioară
în Rai cu totul în mâna Lui, în afară de orice primejdie»
de moarte.
Astăzi Hristos Se sălăşluieşte în inimile noastre ori de câte ori
Îl primim, luminându-le, curăţindu-le, umplându-le de slava
dumnezeiască. De aceea Îl dorim şi-L căutam, şi-L chemăm să-şi
plece capul şi sub bătăile inimilor noastre cele pângărite,
îndepărtate şi împrăştiate în dorinţele şi grjile după cele
pământeşti, pentru a-L putea vedea aşa cum este.
Iubiţi fraţi întru Domnul,
Şi în viaţa noastră de zi cu zi avem nevoie de inima curată în
care Hristos se oglindeşte pentru a-l primi şi iubi pe fratele
nostru. «Când o inimă necurată vorbeşte cu altă inimă
necurată, este vrajbă… Dar când vorbesc două inimi curate este
bucurie, este pace, este o mare minune.» Să nu uităm
că Hristos ne iubeşte mai presus de tot şi ne cere acelaşi lucru,
să iubim. Însă fără ajutorul Lui cum vom reuşi?
Să mulţumim Părintelui Ceresc pentru darul făcut lumii prin
Naşterea din Fecioară a Fiului Său în cetatea Betleemului, să-I
dăm slavă pentru dragostea cu care ne cercetează şi să-L rugăm să
ne ajute să-L CĂUTĂM CU INIMA ÎNTREAGĂ şi să spunem cu Fericitul
Augustin: «Prin El Doamne ne-ai căutat pe când noi nu
Te căutam, dar ne-ai căutat pentru ca şi noi să putem începe a Te
căuta.»
Să vă dăruiască, Fiul Cel Născut în iesle, Sărbători cu bucurie,
pline de daruri cereşti pe care să le puteţi împărtăşi şi celor
dragi dumneavoastră spre slava lui Dumnezeu.
† Mitropolitul Iosif
Paris, Naşterea Domnului 2008