Nr. 091/23 aprilie 2006
† Mitropolitul IOSIF

Scrisoare pastorală
la Sfintele Paşti 2006

catre tot clerul, cinul monahal
si poporul dreptslavitor
din întreaga Mitropolie

„Acum toate s-au umplut de lumină,
şi cerul şi pământul şi cele de dedesubt.
Deci să prăznuiască toată făptura
Învierea lui Hristos...”

Prea Cucernice Părinte,
Iubiţi credincioşi,

HRISTOS A ÎNVIAT!

Cu multă evlavie şi bucurie trăim şi în acest an Învierea Domnului nostru Iisus Hristos. Cel judecat pe nedrept, Cel batjocorit, Cel lovit şi scuipat, Cel adăpat cu fierea şi oţetul păcatelor lumii, Cel răstignit şi mort, Cel pus în mormânt cu trupul, iată că a treia zi a înviat (Matei, cap. 27-28).

Sărbătoarea Învierii Domnului Hristos, Paştele, nu este doar o aniversare, o simplă sărbătoare. Ea este taina trecerii Mântuitorului nostru de la moarte la viaţă, prin patima Sa pentru noi; taina vieţii care izvorăşte din mormântul cel purtător-de-viaţă, rămas astăzi gol de Acela în Care moartea nu avea nimic al său, adică nu avea păcat (Ioan 8,46; Evrei 4,15).

În noi, oamenii, taina aceasta începe şi lucrează de la Sfântul Botez. Acolo ne îmbrăcăm cu harul lui Hristos pe care El ni-l pregăteşte prin Înviere, căci „câţi în Hristos ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat, pentru ca aşa cum Hristos a înviat din morţi întru slava Tatălui, tot astfel şi noi să umblăm întru înnoirea vieţii; ...aşa încât trupul păcatului să fie nimicit, căci cel ce a murit este eliberat de păcat” (Romani 6,3-7). Acolo, în Botez, „prin asemănarea morţii Lui”, suntem altoiţi în Hristos, în Răstignirea şi moartea Sa, pentru a fi părtaşi ai Învierii Lui.

Hristos, Paştele nostru, trece şi astăzi printre noi, oamenii, pentru a ne vindeca şi mântui, pentru a ne chema pe fiecare pe nume şi a ne reaminti  că am fost altoiţi pe moartea şi Învierea Lui.

Prin iubirea desăvârşită a Tatălui ceresc pentru omul pe care l-a creat, Hristos a venit la noi şi, precum spune Fericitul Augustin, „a mâncat cu noi ceea ce se găseşte din abundenţă în sărăcăcioasa casă a mizeriei noastre. A băut aici oţetul, a băut aici fierea, iată ce a găsit în casa noatră săracă, dar în schimb El ne-a invitat la masa Sa cea mare din ceruri”.

Hristos a biruit frica morţii, a venit să o caute în om pentru a o birui. Căci nu ne putea reda viaţa fără ca, din iubire faţă de noi, să găsească mai întâi moartea, care ţinea de păcat, şi să ne vindece „El, Cel ce pe lemn a purtat în trupul Său păcatele noastre...” (1 Petru 2,24). „Căci – continuă Fericitul Augustin - Lui, Care este Cuvântul, de unde I-ar veni moartea? Iar nouă, oameni ai pământului, muritori, păcătoşi... de unde ne-ar veni viaţa? El n-a avut nimic din care să-şi poată trage moartea, noi nu aveam nimic din care să ne putem trage viaţa. El a primit moartea din avutul nostru, pentru ca din al Său să ne dăruiască viaţa”. Hristos a luat viaţa noastră pentru a trăi acest schimb, pentru a ne schimba propria viaţă cu a Lui. „El Care nu a refuzat moartea, ne-ar fi putut refuza, oare, viaţa?”

Dar este al nostru să căutăm fără încetare viaţa pe care acum, la Paşti, Hristos ne-o aduce din abundenţă. „Noi aveam ceea ce L-a făcut să moară, El avea ceea ce ne face să trăim.” Să facem un schimb, ne invită fără încetare Hristos: „Iau de la tine moartea, ia de la Mine viaţa!”

Învierea lui Hristos este o necontenită chemare pe care El ne-o face să fim oameni ai Învierii, adică liberi de cele ale lumii acesteia care ne transformă în oameni trupeşti, după ce am primit harul Învierii, sămânţa Învierii de la Botez. Şi cum vom putea rămâne altoiţi în Hristos, dacă nu căutându-L fără încetare prin rugăciunile noastre?

Dacă păcatul ne-a biruit sau ne biruie şi ne simţim slabi şi bolnavi, El este doctorul către care strigăm să ne ajute. Când Îl chemăm, să credem că cel mai bun dintre doctori, pentru care nici o boală nu este de nevindecat, a şi început să ne îngrijească. Să nu ne fie frică de păcatele din trecut, pe care le-am putut săvârşi, „cât de incredibile ar fi ele; mari şi grele sunt bolile noastre, dar mai mare este Doctorul” nostru Hristos.

Hristos nu încetează să treacă printre noi pentru a ne vindeca şi mântui. Dar la fel ne trimite şi pe noi înspre fraţii noştri, în numele Lui, pentru a-i vedea, a le întinde o mână, mână ce poate fi salvatoare de cele mai multe ori.

La Lumina Învierii lui Hristos ni s-a descoperit în primul rând dragostea nemărginită pe care Hristos o are pentru noi, pe care a trăit-o şi pe Cruce chiar. Această dragoste ne-o împărtăşeşte şi nouă. Tot în Lumina Învierii am înţeles mai bine pentru câte am fost iertaţi şi că iertarea izvorăşte din mormântul lui Hristos pentru fiecare dintre noi deopotrivă. Să o găsim şi să o înmulţim în jurul nostru. Îl vedem în Lumina Învierii pe Hristos ca pe un Mântuitor bun şi blând, care până în ultima clipă pe Cruce a strigat către Tatăl pentru iertarea noastră. Înţelegem încă o dată că pentru noi Hristos este Mântuirea-Însăşi, că în El aflăm şi de la El putem primi harul desăvârşit, care este mântuirea.

Iubiţi credincioşi,

În aceste zile s-a abătut din nou multă suferinţă peste fraţii noştri din România care sunt în calea apelor din apropierea Dunării. Mii de oameni au fost scoşi de ape din casele lor fără să mai aibă un acoperiş. Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist şi ierarhi din zonele sinistrate ne cer şi de această dată ajutorul pentru cei ce suferă. De aceea, vă rog ca în această zi sfântă a Învierii să ne gândim şi să ne rugăm pentru ei şi să aducem din puţinul pe care-l avem ofranda noastră în numele Domnului. Ajutorul dumneavoastră îl vom trimite celor din judeţele care sunt grav afectate de revărsarea apelor.

Mulţi nu se vor putea bucura de sărbători, dar cel puţin la unii dintre ei să ajungă mângâierea din partea noastră, a celor de departe, mângâiere izvorâtă din ziua sfântă a Învierii. Această colectă va continua şi în duminica a 2-a după Sfintele Paşti, Duminica Tomii.

Rog pe Domnul Hristos Cel Înviat din morţi să vă călăuzească paşii spre faptele cele de cinste, să vă binecuvinteze familiile şi casele dumneavoastră, să vă dăruiască sănătate şi spor, ca pe toate să le puteţi face spre slava Sa.

HRISTOS A ÎNVIAT!

†   Mitropolitul Iosif
Paris, Sfintele Paşti 2006