Nr. 377/2005

† M i t r o p o l i t u l I O S I F

Hristos - fratele nostru

Scrisoare pastorala la Nasterea Domnului 2005
catre tot clerul, cinul monahal si poporul dreptslavitor din întreaga Mitropolie

«…Că în cetatea lui David vi S-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul » Lc. 2, 11

Prea Cucernice Părinte,
Iubiţi Credincioşi,

Dăm slavă lui Dumnezeu că iată, după 40 de zile de post, şi anul acesta ajungem să ne bucurăm din nou de Sărbătoarea Naşterii Domnului. Postul dinainte a fost şi este pentru creştini o binecuvântată pregătire, care nu ne deschide ochii numai înspre lumea aceasta în care trăim acum şi în care Hristos vine să Se întrupeze, ci şi la faptul că această lume trece. De trecerea lumii nu ne mai este frică, căci pentru aceasta Hristos Se întrupează, ne vine în întâmpinare, Se face Prunc astăzi ca să ne mântuiască din moarte. „Nu vă temeţi ! - spune îngerul păstorilor - Că iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul ; că în cetatea lui David vi S-a născut azi Mântuitor, care este Hristos Domnul” (Lc. 2, 10-11). Pe toată durata Postului Crăciunului învăţăm să-L cunoaştem pe Mântuitorul mai cu seamă ca pe „Cel ce vine, Cel ce doreşte să fie cu noi”. Isaia proorocul ne dezvăluie şi numele Celui ce se va naşte din Fecioară, şi anume Emanuel, care însemnă „Dumnezeu este cu noi” (Isaia 7, 14). Numele exprimă chiar realitatea Întrupării Cuvântului lui Dumnezeu, care devine ca unul dintre oameni, Care „...S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui” (In. 1, 14). Nu mai suntem singuri şi nici abandonaţi în neputinţa noastră omenească de a depăşi limitele acestei lumi şi ale acestei vieţi. „Dumnezeu este cu noi”! Am trăit acest adevăr mai intens în Postul Crăciunului, timp de pregătire pe care Biserica ni-l propune pe toată durata celor 40 de zile. Astăzi Îl primim pe Hristos-Pruncul în mijlocul nostru şi în inimile noastre prin credinţa pe care Dumnezeu Însuşi a sădit-o în noi prin Duhul Său Cel Sfânt, Care întăreşte în noi „omul cel lăuntric, ca Hristos să Se sălăşluiască prin credinţă în inimile noastre”, ca să fim înrădăcinaţi şi întemeiaţi în iubirea lui Hristos cea mai presus de cunoaştere, pentru ca să ne umplem de „toată plinătatea lui Dumnezeu” (Ef. 3, 16-19).

Iubiţi credincioşi,

În anul care se termină peste câteva zile, lumea întreagă a trecut prin multe şi grele încercări. Sute de mii de oameni au murit, alte sute de mii au rămas fără case, fără un loc de muncă sau bolnavi pentru tot restul vieţii. Mulţi dintre dumneavoastră aţi fost şi sunteţi milostivi cu aceşti semeni ai noştri în suferinţă şi încercări, fie cu cei din îndepărtata Asie, fie cu cei din America, fie cu cei din Europa cuprinsă de secetă sau de inundaţii. Aţi fost milostivi cu cei din România, care au suferit şi încă suferă cu miile din cauza apelor. Câtă suferinţă pe faţa pământului numai într-un an! Dar am văzut şi am simţit cu toţii câtă milostenie şi câtă bunăvoinţă există din partea oamenilor în lumea întreagă.

Şi dacă noi, slabi şi păcătoşi, ştim să fim milostivi şi alături de cei în suferinţă trupească sau sufletească, cu cît mai mult Dumnezeu - Părintele nostru ceresc - este cu noi, cei după chipul şi asemănarea Lui, cei pe care ne-a înfiat prin venirea pe pământ a Fiului Său. Sfântul Ioan Evanghelistul ne spune : „Şi celor câţi L-au primit (pe Hristos), care cred întru numele Lui, le-a dat putere să devină fii ai lui Dumnezeu…” (In. 1,12) „Vedeţi ce fel de iubire ne-a dat nouă Tatăl, ca noi să ne numim fii ai lui Dumnezeu…” (1 In 3, 1). Să nu uităm cât de mult iubeşte Dumnezeu lumea! Sărbătoarea Naşterii lui Hristos este mărturia vie a iubirii dumnezeieşti. „Că într’atât a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, pentru ca tot cel ce crede într’Însul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (In. 3, 16). Hristos, nu numai că ne iubeşte, dar ne şi cheamă la iubire între noi oamenii, la milostenie şi frăţietate. De la Întruparea Lui, aceasta nu mai este doar ca o chemare din afară, din partea unui dumnezeu care ar sta departe de noi, într-un univers necunoscut şi inaccesibil nouă. Este o chemare din interiorul firii noastre umane pe care Fiul lui Dumnezeu o ia din Fecioara Maria şi prin care trăieşte omenitatea noastră, ca noi să putem trăi dumnezeirea Lui, prin har. Hristos devine Fratele nostru. „Că şi Cel ce sfinţeşte şi cei se sfinţesc dintru Unul sunt toţi; din care pricină nu se ruşinează să-i numească pe ei fraţi...”(Evr. 2, 11).

Iată taina mare la care Hristos ne cheamă astăzi : să fim fraţi ai Lui, precum El S-a făcut Fratele nostru. El ne cheamă să trăim frăţietatea cu cei de lângă noi, cu cei ce sunt în nevoi şi în lipsuri sufleteşti sau materiale, umili, neînsemnaţi, semeni ai noştri cu care Hristos Se identifică. „...Adevăr spun, întrucât aţi făcut unuia dintr’aceşti fraţi mai mici ai Mei, Mie Mi-aţi făcut.”(Mt. 25, 40)

Iubiţi credincioşi,

Aş dori să pun la sufletul dumneavoastră încă un lucru legat de cele duhovniceşti. Multă hrană şi mult har primim din Sfintele Scripturi. Toată viaţa noastră creştină se întemeiază pe Sfintele Evanghelii pe care Domnul Hristos ni le-a lăsat ca moştenire sfântă prin sfinţii Săi ucenici şi apostoli. De aceea, vă îndemn să le citiţi şi în casele dumneavoastră, cu evlavie şi cu rugăciune, ca să vă fie hrană şi călăuză în viaţa plină de tulburări şi greutăţi pe care o aveţi şi să înţelegeţi că nu sunteţi singuri. Să vegheaţi şi asupra sufletelor copiilor dumneavoastră, ca să fie şi ele hrănite şi cu cele dumnezeieşti, cu Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a fi întăriţi în viaţa care îi aşteaptă mai târziu.

Astăzi, când împreună cu îngerii cântăm „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire”, dau şi eu slavă lui Dumnezeu şi vă mulţumesc pentru bunăvoinţa cu care aţi ajutat pe fraţii noştri din România care suferă în urma inundaţiilor, prin colecta pe care am făcut-o în parohiile noastre. Câteva familii din judeţul Galaţi vor locui în case noi, ridicate din temelie prin grija şi contribuţia dumneavoastră şi se vor bucura acum de Crăciun că şi noi, de aici de departe, nu i-am uitat în suferinţele lor.

Vă urez tuturor Sărbători fericite şi un An nou binecuvântat, cu bucurii duhovniceşti şi împliniri. Voia Domnului să vă călăuzească pe toate cărările vieţii !

† M i t r o p o l i t u l I o s i f
Paris, Naşterea Domnului 2005