Prea Cucernice Pãrinte, iubiti credinciosi,
Hristos a înviat!
Iatã-ne ajunsi încã odatã la luminoasa zi a Invierii. Prilej de mare bucurie pentru tot poporul cel drept credincios de pretutindeni. Prilej de adâncire a Tainei mortii si Invierii Domnului. Prilej de popas în vâltoarea vietii de pe aceste meleaguri ale Europei, pentru a medita asupra mãretiei acestui "praznic al praznicelor si sãrbãtoare a sãrbãtorilor".
CE ÎNSEAMNÃ pentru noi ASTÃZI praznicul Pastilor, asa cum Traditia noastrã strãbunã ni l-a lãsat din generatie în generatie, ca pe un odor de mult pret, spre a fi pãstrat cu sfintenie? Pentru a nu uita sã transmitem copiilor nostri nu doar traditiile cele exterioare legate de aceastã Sãrbãtoare a sãrbãtorilor, ci sã-i învãtãm prin viata noastrã esentialul: cã suntem oameni ai Învierii.
Ceea ce putem constata de la bun început este cã toti ne pregãtim cu sîrguintã pentru a prãznui, cu toate cele dupã obicei, Praznicul Invierii Domnului. Facem eforturi si suntem dispusi la jertfe materiale importante, ca de pe masa noastra sã nu lipseascã nimic din bunãtãtile obisnuite. Inimile noastre sunt dispuse a ierta si a uita rãul, pentru slava praznicului si cu totii suntem dispusi a petrece Sãptãmâna Mare în ajun si rugãciune. În perioada de post care a trecut poate fiecare dintre noi a cãutat sã curãteascã si "vasul cel dinlãuntru", prin Sfânta Spovedanie si prin primirea cu vrednicie a Sfintei Împãrtãsanii. Sã se libereze mãcar cu gândul, o clipa, din chinga celor materiale care, poate pe multi i-a mânat pe meleaguri strãine. Acestea toate si alte bune rânduieli din strãbuni, ne pregãtesc sufleteste si trupeste pentru a întâmpina cum se cuvine Praznicul de astãzi. Pentru a putea, fãrã grija la cele pãmântesti, sã ne bucuram cã Hristos a înviat.
Pentru a pãtrunde mai adânc în însusi miezul a ceea ce dumnezeiestii Parinti ai Bisericii au asezat ca Traditie sau Predanie (gr. paradosis - ceea ce se transmite, se dã mai departe), trebuie sã ne reamintim cã astãzi prãznuim Învierea Celui ce ne grãieste mai mult ca oricând acum : "Cãutati mai întâi Împãrãtia lui Dumnezeu si dreptatea Lui, si toate acestea se vor adãuga vouã" (Mt.6,33). Adãugând "Împaratia Mea nu este din lumea aceasta"(In.18,36). "Dar îndrãzniti, Eu am biruit lumea"(In.16,33).
Prãznuim Învierea Celui ce prin însãsi întruparea Lui ne aratã cã nu dispretuieste cele materiale, ci vine sã redea celor pãmântesti un sens care sã treacã dincolo de mormânt : " Cã din moarte la viatã si de pe pãmânt la cer Hristos Dumnezeu ne-a trecut pre noi..."(Irmosul Cântarii 1). Astãzi prãznuim învierea Celui ce vine sã transfigureze "toatã viata noastrã", cu toate aspectele ei, dupã cum ne îndeamnã diaconul la ectenie zicând: "pe noi însine si unii pe altii si toatã viata noastrã lui Hristos Dumnezeu sã o dãm". A Celui ce a venit întru ale noastre pentru a ne duce întru ale Lui. Care se împãrtãseste dintru ale noastre pentru a ne împãrtãsi dintru ale Lui. Care este "Mielul lui Dumnezeu ce ridicã pãcatul lumii"(cf.In.1,29), "pentru ca lumea viatã sã aibã si s-o aibã din belsug"( ).
"Iar în noaptea în care a fost vândut, ci mai vârtos Însusi pre Sine S-a dat pentru viata lumii, luând pâine în sfintele, preacuratele si fãrã de prihanã mâinile Sale, multumind si binecuvântând, sfintind si frângând, a dat sfintilor Sãi ucenici si apostoli zicând :
Luati, mâncati, acesta este Trupul Meu, Carele pentru voi se frânge, spre iertarea pacatelor.
Asemena si paharul dupã cinã grãind :
Beti dintru acesta toti, acesta este Sângele meu, al Legãmântului cel Nou, Carele pentru voi si pentru multi se varsã, spre iertarea pãcatelor".(Liturghia Sfântului Ioan Gurã de Aur, Canonul euharistic).
"Aceasta sã faceti întru pomenirea Mea. Cã ori de câte ori veti mânca pâinea aceasta si veti bea paharul acesta, moartea Mea veti vesti, învierea Mea veti mãrturisi." (Liturghia Sfântului Vasile cel Mare).
Aceste cuvinte ne dezvãluie felul în care noi ne facem pe deplin pãrtasi Tainei mortii si învierii lui Hristos, precum cântã canonul praznicului : "Ieri m-am îngropat împreunã cu Tine, Hristoase; astãzi mã ridic împreunã cu Tine, Cel ce ai înviat"(Cântarea a 3-a). De aceea si Ioan Gura de Aur, ne îndeamna în cuvântul sãu :
"Gustati din ospãtul credintei, împãrtãsiti-vã toti din bogãtia bunãtãtii"(Cuvânt la Praznicul Invierii).
Iar Însusi Domnul zice : "Caci Trupul Meu este adevarata mâncare si Sângele Meu adevãrata bãuturã. Cel ce mãnâncã Trupul Meu si bea Sângele Meu petrece întru Mine si Eu întru dânsul" (In.6,55-56).
Însã tot El ne spune rãspicat : "Amin, amin zic vouã, de nu veti mânca Trupul Fiului Omului si nu veti bea Sângele Lui, nu veti avea viatã întru voi" (In.6,53).
De aceea canonul praznicului ne îndeamnã : "Veniti sã bem bãuturã nouã"(Irmos,Cânt.a 3-a). "Veniti, în ziua cea vestitã a Învierii, sã ne împãrtãsim din rodul cel nou al vitei" (tropar,Cântarea a 8-a), pentru a prãznui împreunã cu Cel ce a luat asuprã-I cele ale omului : pãcatul si moartea, deschizându-ne calea, prin Înviere, spre împãrtãsirea din ceeea ce este El - viata cea vesnicã. Astfel mâncarea si bãutura îsi regãsesc rostul pe care Dumnezeu l-a asezat dintru început si care vine sã încununeze prãznuirea poporului binecredincios.
Astãzi este prilejul cel binecuvântat de a pune început nou si bun vietii noastre, "curãtindu-ne simtirile, ca sã vedem pe Hristos strãlucind cu neapropiata luminã a Învierii" (Cântarea 1). Astãzi Sfântul Ioan Gura de Aur celui ce se îndoieste de iertare din partea lui Dumnezeu, îi rãspunde : "nimeni sã nu se tânguiascã de pãcate, cãci iertarea din mormânt a rãsãrit". Pe cel întârziat îl încurajeazã zicându-i cã Dumnezeu "primeste pe cel din urmã ca si pe cel dintâi, si pe cel din urmã miluieste, si pe cel dintâi, mângâie..." Iar pe cel fãrã de îndrãznealã si neîncrezator îl încredinteazã cã "si faptele le primeste, si gândul îl tine în seamã; si lucrul îl pretuieste, si vointa o laudã".
Fie ca acestã Duminicã a Învierii sã devinã începãtura tuturor Duminicilor, sfârsit descurajãrii si deznãdejdii fãcându-se, temelie iertãrii si nãdejdii si curãtire de gânduri ucigatoare de frate arãtându-se.
Fie ca aceastã Sfântã Zi sã se arate sfârsit al împãrãtiei urii si rãutãtii si început Împãrãtiei Iubirii, adevãrata Trecere de la cele vechi la cele noi fãcându-se, întru Hristos Pastele nostru. Pentru ca si noi, iubindu-ne unii pe altii precum El ne-a iubit si ne iubeste (cf.In.15,12), sã ne aflãm plinitori ai poruncii Sale celei noi (cf.In.13,34) pecetluite cu Scumpul Sãu Sânge, si împreunã cu îngerul cel purtãtor de luminã într-un glas sã strigãm :
"Astãzi este mântuiarea lumii, cã a înviat Hristos, ca Cel Atotputernic" (Cântarea a 4-a).
Hristos a înviat!
+ IOSIF,
Arhiepiscop si Mitropolit
La Praznicul Învierii Domnului,
Paris, 5 mai 2002