Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale şi Meridionale

+IOSIF

Arhiepiscop şi Mitropolit

SCRISOARE PASTORALĂ

LA

NAŞTEREA DOMNULUI

25 DECEMBRIE 2002

        * Se va citi de către P.C. Părinte îndată după Sfânta Evanghelie din cadrul Liturghiei Praznicului (25.12.2002), iar în filii, a doua sau a treia zi.
„Iată Hristos vine întru ale Sale; să ne unim toţi cu Dânsul, prin fapte bune, credincioşilor, şi pe El să-L primim, cu suflete şi cu inimi luminate.” (Canonul Înainteprăznuirii)

Prea Cucernice Părinte,

Iubiţi fraţi creştini,

Oriunde ne-am afla, cu multă bucurie primim Praznicul Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos. Şi cu câtă nerăbdare ne pregătim, de asemenea, să primim Darul cel mai presus de orice dar - Pruncul care se naşte în iesle - pe care Cerul ni-L trimite, însoţit de cântecele îngerilor şi de uimirea păstorilor din jurul Betleemului, primit în braţe cu dragostea  omenească cea mai desăvârşită cunoscută  vreodată pe acest pământ, aceea a tinerei Fecioare Maria şi a logodnicului său, bătrânul Iosif.

Înconjurat de cele necuvântătoare, care Ţi-au dat ieslea lor drept leagăn şi hrana lor acoperământ,  „în taină Te-ai născut în peşteră, dar cerul pe Tine tuturor Te-a propovăduit, punînd steaua înainte ca o gură, Mântuitorule. Şi a adus Ţie pe magi, care Ţi s-au închinat cu credinţă…” (Canonul Naşterii Domnului).

Acest Dar al Cerului încercăm şi noi să-l imităm, gândindu-ne cum să-i bucurăm pe cei dragi ai noştri cu daruri, prin care le arătăm cât de mult îi preţuim, că ne gândim la ei, că ne pasă de ei. Poate că nu vom reuşi niciodată să facem un dar unui duşman al nostru, unuia care ne-a făcut rău sau unui oarecare necunoscut. Pe când Hristos vine în viaţa noastră pământeană şi ni se aduce întreg pe Sine ca Dar, şi aceasta – ne-o spune Sf Apostol Pavel – „pe când încă noi eram păcătoşi” (Rom 5, 8), potrivnici lui Dumnezeu.

Însă cine este Hristos pentru mine astăzi?  Este acelaşi Mesia - Mântuitorul lumii -  aşteptat şi vestit de proorocii Vechiului Testament, vestit de îngeri în cerurile Betleemului şi mai apoi de către apostoli, urmat de mucenici şi preamărit de mintea umană în curgerea secolelor, a Cărui icoană este transmisă generaţie după generaţie de către scriitori sau artişti ai cuvântului şi ai culorii în frumuseţea şi măreţia Crucii Sale şi a Învierii, a jertfei de Sine şi a iubirii unice, de care numai El a fost capabil, pe care le-a adus ca dar lumii, nouă. Este Cel vestit, încă de la căderea primului om, ca Singurul în stare să răscumpere greşeala acestuia din urmă. Ca Cel al Cărui chip suntem noi şi care redeschide porţile Raiului pentru noi cei păcătoşi. În Acelaşi şi pe Acelaşi Hristos Îl trăim şi noi astăzi în Naşterea Sa din peştera Betleemului. Este Hristos, Fiul lui Dumnezeu (Lc 1, 35) născut din Tatăl mai înainte de veci şi Fiul Omului (Lc 21, 27) născut în lume de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara. În El ne este redată, la toată suflarea, de către Tatăl ceresc, nădejdea veşniciei.

Darul este un lucru sau un gest pe care-l faci cu dragoste, cu bucurie, în mod liber. Hristos aceasta face pentru noi: se întrupează, vine cu iubire să trăiască şi să pătimească cu noi. De aceea am spus că Hristos este Darulnepreţuit pe care lumea îl primeşte din Sânul Sfintei Treimi, Semn al iubirii lui Dumnezeu pentru mine, omul. „Că într-atât a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul Născut L-a dat, pentru ca tot cel ce crede într-Însul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică”(In  3, 16).

Şi venind Hristos în lume, ne aduce daruri, dar nu din cele cunoscute şi considerate de noi ca daruri. Ni se dă pe Sine Însuşi, propria Sa Persoană, divino-umană, în care noi oamenii ne regăsim în asemănarea cu Dumnezeu. Se aduce pe Sine în dar nouă, oamenilor, cu tot ce este El şi cu tot ce-i aparţine. „Slava pe care Tu mi-ai dat-o Mie Eu le-am dat-o lor….Eu întru ei şi Tu întru Mine, pentru ca ei să fie desăvârşiţi întru una; şi să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit pe ei aşa cum M-ai iubit pe Mine”(In 17, 22-23).  

Apoi, în egală măsură, ne aduce cuvânt de la Tatăl: „…căci cuvintele pe care Tu Mi le-ai dat Mie, Eu le-am dat lor, iar ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit”(In 17, 8).

În acelaşi timp, Hristos ne aduce din partea Tatălui pe Duhul Sfânt, Mângâietorul sufletelor, care prin harul Său sfinţeşte sufletele şi trupurile noastre.

Deci odată cu El, cu Hristos întrupat, avem părtăşie cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, căci dacă cineva păzeşte cuvântul Său, ne spune Domnul, „…şi Tatăl Meu îl va iubi şi Noi vom veni la el şi ne vom face locaş la el”(In 14, 23).

Hristos se naşte printre noi, ca noi să  putem renaşte în El şi astfel să-şi poată face locaş, împreună cu Tatăl şi cu Duhul, în inimile noastre.

Câte alte daruri duhovniceşti nu primeşte omul în sufletul căruia Hristos se naşte!  

Dar mai presus de toate, venind în lume, Hristos ne dă puterea de a ne dărui la rândul nostru. Cui? Întâi lui Dumnezeu cu toată fiinţa noastră, ca, aşa cum Hristos trăieşte cu noi cele omeneşti, să trăim şi noi cu El cele Dumnezeieşti. Iar mai apoi, aproapelui, fiind gata să ne punem şi noi sufletul pentru el. Acum, mai mult ca oricând, când ni se propun o sumedenie de „daruri” care par a satisface sufletul şi care sunt de fapt minciună, suntem chemaţi să deosebim şi să căutăm Darulcel de preţ, pentru care merită să ne ostenim şi să jertfim toată viaţa noastră spre a-L dobândi. Aceasta este adevărata moştenire pe care o putem lăsa copiilor noştri şi adevăratul dar pe care-l putem oferi celor dragi ai noştri, oricât de săraci am fi şi de însinguraţi prin toate colţurile Europei, pentru că este Darulcel nepreţuit, care nu se cumpără cu bani, ci cu inimă curată. Căutarea acestui Dar nu va dezbina niciodată familia şi nu va despărţi pe tată şi mamă de copii sau pe soţi, unul de altul. Darul cel adevărat uneşte, împacă şi dăinuieşte veşnic.
Fie ca bunul Dumnezeu sa vă facă parte de Darul său cel ales şi nestricăcios, care să vă umple inimile şi casele de bucurie, pace şi spor în toate.

Naşterea lui Hristos, să vă fie de folos!

+ IOSIF
Arhiepiscop şi Mitropolit

La Praznicul Naşterii Domnului,
Paris, 25 decembrie 2002