Mitropolia Ortodoxă Română a
Europei Occidentale şi Meridionale
+IOSIF
Arhiepiscop şi Mitropolit
SCRISOARE
PASTORALĂ
LA
NAŞTEREA DOMNULUI
25 DECEMBRIE 2002
*Se va citi de către P.C. Părinte
îndată după Sfânta Evanghelie din cadrul Liturghiei
Praznicului (25.12.2002), iar în filii, a doua sau a treia
zi.
„Iată Hristos vine întru ale
Sale; să ne unim toţi cu Dânsul, prin fapte bune,
credincioşilor, şi pe El să-L primim, cu suflete şi cu inimi
luminate.” (Canonul Înainteprăznuirii)
Prea Cucernice
Părinte,
Iubiţi fraţi creştini,
Oriunde ne-am afla, cu multă bucurie primim Praznicul Naşterii
Domnului nostru Iisus Hristos. Şi cu câtă nerăbdare ne
pregătim, de asemenea, să primim Darul cel mai presus de orice
dar - Pruncul care se naşte în iesle - pe care Cerul ni-L
trimite, însoţit de cântecele îngerilor şi de uimirea
păstorilor din jurul Betleemului, primit în braţe cu
dragostea omenească cea mai desăvârşită cunoscută
vreodată pe acest pământ, aceea a tinerei Fecioare Maria şi a
logodnicului său, bătrânul Iosif.
Înconjurat de cele necuvântătoare, care Ţi-au dat ieslea lor
drept leagăn şi hrana lor acoperământ, „în taină Te-ai
născut în peşteră, dar cerul pe Tine tuturor Te-a propovăduit,
punînd steaua înainte ca o gură, Mântuitorule. Şi a adus Ţie pe
magi, care Ţi s-au închinat cu credinţă…” (Canonul Naşterii
Domnului).
Acest Dar al Cerului
încercăm şi noi să-l imităm, gândindu-ne cum să-i bucurăm pe
cei dragi ai noştri cu daruri, prin care le arătăm cât de mult
îi preţuim, că ne gândim la ei, că ne pasă de ei. Poate că nu
vom reuşi niciodată să facem un dar unui duşman al nostru,
unuia care ne-a făcut rău sau unui oarecare necunoscut. Pe când
Hristos vine în viaţa noastră pământeană şi ni se aduce întreg
pe Sine ca Dar, şi
aceasta – ne-o spune Sf Apostol Pavel – „pe când încă noi eram
păcătoşi” (Rom 5, 8), potrivnici lui Dumnezeu.
Însă cine este Hristos pentru mine astăzi? Este acelaşi
Mesia - Mântuitorul lumii - aşteptat şi vestit de
proorocii Vechiului Testament, vestit de îngeri în cerurile
Betleemului şi mai apoi de către apostoli, urmat de mucenici şi
preamărit de mintea umană în curgerea secolelor, a Cărui icoană
este transmisă generaţie după generaţie de către scriitori sau
artişti ai cuvântului şi ai culorii în frumuseţea şi măreţia
Crucii Sale şi a Învierii, a jertfei de Sine şi a iubirii
unice, de care numai El a fost capabil, pe care le-a adus ca
dar lumii, nouă. Este Cel vestit, încă de la căderea primului
om, ca Singurul în stare să răscumpere greşeala acestuia din
urmă. Ca Cel al Cărui chip suntem noi şi care redeschide
porţile Raiului pentru noi cei păcătoşi. În Acelaşi şi pe
Acelaşi Hristos Îl trăim şi noi astăzi în Naşterea Sa din
peştera Betleemului. Este Hristos, Fiul lui Dumnezeu (Lc 1, 35)
născut din Tatăl mai înainte de veci şi Fiul Omului (Lc 21, 27)
născut în lume de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara. În El
ne este redată, la toată suflarea, de către Tatăl ceresc,
nădejdea veşniciei.
Darul este un lucru sau un gest pe care-l faci cu dragoste, cu
bucurie, în mod liber. Hristos aceasta face pentru noi: se
întrupează, vine cu iubire să trăiască şi să pătimească cu noi.
De aceea am spus că Hristos este Darulnepreţuit pe care lumea
îl primeşte din Sânul Sfintei Treimi, Semn al iubirii lui
Dumnezeu pentru mine, omul. „Că într-atât a iubit Dumnezeu
lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul Născut L-a dat, pentru ca tot
cel ce crede într-Însul să nu piară, ci să aibă viaţă
veşnică”(In 3, 16).
Şi venind Hristos în lume, ne aduce daruri, dar nu din cele
cunoscute şi considerate de noi ca daruri. Ni se dă pe Sine Însuşi, propria Sa
Persoană, divino-umană, în care noi oamenii ne
regăsim în asemănarea cu Dumnezeu. Se aduce pe Sine în dar
nouă, oamenilor, cu tot ce este El şi cu tot ce-i aparţine.
„Slava pe care Tu mi-ai dat-o
Mie Eu le-am dat-o lor….Eu întru ei şi Tu întru Mine, pentru ca
ei să fie desăvârşiţi întru una; şi să cunoască lumea că Tu
M-ai trimis şi că i-ai iubit pe ei aşa cum M-ai iubit pe
Mine”(In 17, 22-23).
Apoi, în egală măsură, ne
aduce cuvânt de la Tatăl: „…căci cuvintele pe care
Tu Mi le-ai dat Mie, Eu le-am dat lor, iar ei le-au primit şi
au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit”(In 17,
8).
În acelaşi timp, Hristos ne aduce din partea Tatălui pe Duhul
Sfânt, Mângâietorul sufletelor, care prin harul
Său sfinţeşte sufletele şi trupurile noastre.
Deci odată cu El, cu Hristos întrupat, avem părtăşie cu Tatăl
şi cu Duhul Sfânt, căci dacă cineva păzeşte cuvântul Său, ne
spune Domnul, „…şi Tatăl Meu
îl va iubi şi Noi vom veni la el şi ne vom face locaş la
el”(In 14, 23).
Hristos se naşte printre noi, ca noi să putem renaşte în
El şi astfel să-şi poată face locaş, împreună cu Tatăl şi cu
Duhul, în inimile noastre.
Câte alte daruri duhovniceşti nu primeşte omul în sufletul
căruia Hristos se naşte!
Dar mai presus de toate, venind în lume, Hristos ne dă puterea
de a ne dărui la rândul nostru. Cui? Întâi lui Dumnezeu cu
toată fiinţa noastră, ca, aşa cum Hristos trăieşte cu noi cele
omeneşti, să trăim şi noi cu El cele Dumnezeieşti. Iar mai
apoi, aproapelui, fiind gata să ne punem şi noi sufletul pentru
el. Acum, mai mult ca oricând, când ni se propun o sumedenie de
„daruri” care par a satisface sufletul şi care sunt de fapt
minciună, suntem chemaţi să deosebim şi să căutăm Darulcel de preţ, pentru care
merită să ne ostenim şi să jertfim toată viaţa
noastră spre a-L dobândi. Aceasta este adevărata
moştenire pe care o putem lăsa copiilor noştri şi adevăratul
dar pe care-l putem oferi celor dragi ai noştri, oricât de
săraci am fi şi de însinguraţi prin toate colţurile Europei,
pentru că este Darulcel
nepreţuit, care nu se cumpără cu bani, ci cu inimă curată.
Căutarea acestui Dar nu
va dezbina niciodată familia şi nu va despărţi pe tată şi mamă
de copii sau pe soţi, unul de altul. Darul cel adevărat uneşte,
împacă şi dăinuieşte veşnic.
Fie ca bunul Dumnezeu sa vă facă parte de Darul său cel ales şi
nestricăcios, care să vă umple inimile şi casele de bucurie,
pace şi spor în toate.
Naşterea
lui Hristos, să vă fie de folos!
+ IOSIF
Arhiepiscop şi Mitropolit
La Praznicul Naşterii Domnului,
Paris, 25 decembrie 2002