+ Arhiepiscopul Iosif
Scrisoare pastorala la Nasterea
Domnului
Anul placut Domnului
Prea Cucernice Parinte,
Iubiti credinciosi,
Sunt ultimele zile ale mileniului al doilea si cautam în
scurgerea timpului semnificatii deosebite. Transformam chiar
anii, secolele si mileniile si trecerea lor în simboluri care, în
sine, ar avea oarecare influenta asupra omului în special si a
creatiei în general. Conferim valoare absoluta timpului
sarbatorind cu mare fast, dar si cu neputinta, curgerea lui.
Neputinta omului în fata ireversibilitatii timpului face ca
acesta din urma sa devina pentru el fatalitate. Asimilam acestei
fatalitati moartea, careia, pentru noi, doar Hristos a stiut sa-i
puna capat.
Daca vrem o solutie la aceasta neputinta, o vom gasi în chiar
modalitatea de masurare a timpului nostru, cel în care Dumnezeu
intra prin Întrupare. Daca vorbim azi de mileniul al treilea,
care e pe punctul de a începe, o facem în functie de reperul care
e Nasterea Celui ce vine pe pamânt pentru a schimba fatalitatea
în binecuvântare si în timp de har. "Duhul Domnului este peste
Mine, pentru care M-a uns sa binevestesc saracilor ; M-a trimis
sa vindec pe cei zdrobiti cu inima ; sa propovaduiesc robilor
dezrobirea si celor orbi vederea ; sa slobozesc pe cei apasati si
sa vestesc anul placut Domnului" (Lc 4, 18-19 ; Is 60,
1-2).
Hristos, Dumnezeu-Omul, ne-a permis sa gândim si sa traim altfel
timpul, vestind mila lui Dumnezeu-Tatal celor disperati si
apasati ; dragostea Lui pentru noi, cei singuri ; vindecarea
bolii mortii în chiar timpul ce începe cu primul Adam, noua celor
raniti de aceasta. El ne vesteste prin prooroci "ANUL" placut
Domnului, adica timpul în care Fiul se va întrupa aflându-se
printre noi. Si de atunci timpul are alta dimensiune, ramâne pâna
la sfârsit un "timp bineplacut Domnului". Si aceasta pentru ca
aici si acum, în acest timp si spatiu, Îl întâlnim sau Îl putem
întâlni pe Hristos.
Prin Întruparea Domnului, timpul dobândeste o semnificatie
pascala si euharistica. Mai numim din aceasta pricina masura
petrecerii noastre duhovnicesti cu Cel întrupat, acest timp
bineplacut Domnului, timp liturgic. Acest timp liturgic este o
masura în care Dumnezeu intervine sfintindu-l, prin
divino-umanitatea lui Hristos, cel circumscris prin nasterea din
Fecioara Maria. Hristos se naste pe pamânt, devine din iubire
pentru noi rob al veacului ca oricare dintre oameni, rob al
limitei omenesti legate de durata, limita a mortii care, ca si
curgerea timpului dealtfel, nu-I sunt proprii. Asumând acesata
limita temporala a mortii, Hristos introduce în timp, în chiar
aceasta limitare, Viata Însasi, fara margini, din sânul Sfintei
Treimi.
Astfel timpul începe sa se masoare în favoarea mea, a omului,
devine o masura a binecuvântarii, o vreme de har, a darului lui
Dumnezeu, si astfel, în mine, care îl traiesc, el se preschimba
într-un "AN PLACUT DOMNULUI". Intram în acest timp o data cu
Botezul, atunci când începem viata în Hristos si Îl întâlnim în
Biserica Lui, în dimensiunea liturgica a timpului de-acum
transfigurat de har unde Hristos lucreaza mântuirea noastra,
adica eliberarea din chingile neiertatoare ale timpului mortii.
În iconomia timpului liturgic, Hristos devine comuniunea noastra
în Trupul Sau euharistic.
Desigur ca uneori vom întâlni în propria viata pustiul. Alteori
puterea si lumina plina a harului ne va arata ca Hristos, Fratele
nostru, a fost întotdeauna cu noi, asa cum este în viata Trupului
Sau, Biserica, în care traieste si tamaduieste bolile
noastre.
Ne pregatim acum sa începem al treilea mileniu de la Nasterea lui
Hristos. Cine dintre noi poate spune ce ne asteapta mâine ? Cine
stie pâna unde se va desfasura acest mileniu care, în ordinea
noastra omeneasca, începe pentru mine, pentru tine, pentru toti
crestinii, cu sarbatoarea venirii lui Dumnezeu-Fiul pe pamânt. Nu
stim ce vom trai, dar putem vedea în urma noastra ce am trait
deja ! Cât si cum acest timp destinat a fi liturgic si prin
aceasta a fi viu, a fi trait cu Dumnezeu pentru a putea depasi
neputinta noastra în fata trecerii catre moarte, a fost trait ca
atare ? În ce masura am putut smulge mortii acest timp trecut,
pentru a-l câstiga cu Hristos vietii vesnice ? Timpul liturgic
este un prezent continuu în Hristos pentru ca, întâlnindu-L,
traim trecutul si viitorul în acest continuu prezent, prezentul
propriu Întruparii si Învierii Domnului.
Dimensiunea liturgica a timpului, sarbatoarea, ne face sa traim
Nasterea Domnului acum, dupa 2000 de ani, când începem un al
treilea mileniu, ca un Prezent ; ca Întruparea lui Hristos aici
si acum printre noi. Însa înainte de toate ca o taina a nasterii
lui Dumnezeu în noi : în mine, în tine, în cel de lânga noi,
care-L cauta si-L asteapta ca sa-L mântuiasca. Dumnezeu-Fiul vine
în lume pentru fiecare pentru ca tot ce-l ce "crede în El sa nu
piara, ci sa aiba viata vesnica" (In 3, 16). Timpul suferintei si
al mortii este depasit în credinta noastra, pentru ca Hristos
Însusi se naste si creste în noi.
Va doresc tuturor Sarbatori Fericite si un început de veac si de
mileniu în bucuria Domnului.
+Arhiepiscopul Iosif
Paris, 25 decembrie 2000