+ Arhiepiscopul Iosif

Scrisoare pastorala la Sfintele Pasti

Prea Cuviosi Parinti,

Iubiti frati si surori în Domnul,

Hristos a înviat !

Astazi Cerul si Pamântul tresalta de bucurie, caci moartea, dusmanul cel neostenit al omului, a fost omorâta. Se bucura Cerul pentru ca taina cea din veac ascunsa si de îngeri nestiuta se descopera astazi prin omorârea mortii de catre Fiul lui Dumnezeu! Se bucura Pamântul pentru ca Cel pe care-L crezusera doar om, învie ca un Dumnezeu, eliberând omul si creatia de tirania mortii care se credea vesnica!

Unde-ti este moarte boldul tau?

Unde-ti este iadule puterea ta?

Adam, prin libera sa alegere, s-a cufundat în pacat si în moarte. De atunci trei obstacole stau în calea reîntâlnirii omului cu Dumnezeu si a ridicarii lui spre desavârsirea dumnezeiasca la care a fost chemat dintru începutul existentei sale. Acestea sunt : firea cazuta, pacatul pe care l-a ales Adam si moartea, ea însasi rod al pacatului. Hristos le-a biruit pe toate trei: firea prin Întrupare, facându-se asemenea noua; pacatul prin Patima Sa; mortea prin Învierea Sa.

Ceea ce omul trebuia sa atinga ridicându-se catre Dumnezeu, n-a putut fi împlinit decât de catre Dumnezeu prin coborârea Sa printre oameni. Domnul vine în lume si se naste ca om, iar pe om îl ridica prin viata Sa, prin moartea si Învierea Sa spre deplinatate dumnezeiasca. Pe Cruce, Hristos uneste raiul cel abandonat de om pentru dulceata pacatului, cu realitatea pamânteasca decazuta unde locuiesc urmasii primului Adam. Prin Înviere, viata înghite moartea, raiul biruieste iadul, iar realitatea pamânteasca primeste în sânul sau pe urmasii celui de-al doilea Adam - adica noi crestinii. De aceea, noi, cei ce purtam numele Domnului, suntem chemati cu atât mai mult sa întelegem si sa marturisim lumii taina iubirii dumnezeiesti, revelata prin taina iconomiei sale. Tatal îsi arata dragostea trimitând pe Fiul Sau, iar Fiul ne-o descopera prin Cruce. El este Pastorul cel bun care-si da viata pentru oile sale din dragoste.

Cel care cunoaste taina Crucii si a Mântuitorului cunoaste si întelesurile adânci ale lucrurilor. Cel care patrunde taina Învierii, învata si scopul pentru care Dumnezeu le-a creat pe toate dintru început pentru vesnicie.

Chiar daca fiinta umana a fost creata prin singura vointa lui Dumnezeu, chiar daca Hristos a ales, cu stirea Tatalui, sa Se jertfeasca si sa moara pe Cruce pentru a învinge moartea, singura vointa lui Dumnezeu nu putea sa-l mântuiasca pe om fara împreuna lucrarea acestuia din urma. Dar cum firea omeneasca ar putea sa-si vindece vointa slabita de atâta pacat ? Unde va gasi aceasta putere? Precum odinioara evreii în pustie, pentru a scapa de moartea provocata de muscaturile înveninate ale serpilor priveau sarpele de arama înaltat de Moise, asa si noi sa ne îndreptam spre Crucea lui Hristos si spre dragostea Lui ca sa gasim puterea si dorinta de a da posibilitatea vointei noastre sa o caute pe cea dumnezeiasca. Dragostea lui Hristos este începutul si sfârsitul libertatii fata de moarte. Ea este puterea învierii noastre.

În calitate de urmasi si ucenici ai lui Hristos în lume, suntem chemati sa luptam împotriva puterii raului, împotriva evidentei mortii, gândindu-ne fara încetare la cuvântul care ne îndeamna: Îndrazniti, Eu am biruit lumea, Eu am biruit moartea. Pentru a deveni biruitori, smerenia, iertarea si iubirea sunt armele Domnului. De aceea, putem ierta totul pentru Înviere, putem spune, fratilor, si celor ce ne urasc pe noi, caci Adam cel nou, Hristos, a înviat ! Sa ne bucuram si sa iubim fara masura, caci iertarea pe care o cautam a izvorât din mormânt. Teama de moarte a fost înfrânta de Hristos în Ghetsimani si pe Cruce. Lumina Evangheliei lui Hristos a stralucit în întunericul iadului! Si iarasi, sa ne bucuram ca Domnul ne-a ales marturie pentru toate acestea ale Sale pâna la sfârsitul veacurilor.

Stim însa ca Numele lui Hristos este din ce în ce mai hulit în lume din cauza celor care-I poarta numele. Sa îndraznim sa luptam pentru numele lui Hristos cu raul din noi. Roadele Crucii si ale Învierii, pe care Hristos le-a sadit în noi prin botez, si pe care le cauta în noi fara încetare precum roadele în smochin, sunt libertatea fata de pacat, ura fata de acesta, dar mai mult decât toate dragostea, semnul credintei noastre în Hristos, care le întrece pe toate. Sa ne iubim unii pe altii, sa ne iubim între frati, sa iubim pe toti cei din jur, sa iertam toate si pe toti. Sa fim liberi fata de pacat, caci astazi viata cea vesnica a devenit pentru noi viata în Adam cel Nou.

Domnul Iisus Hristos sa va pazeasca în dragostea Lui.

Hristos a înviat !

+Arhiepiscopul Iosif

Paris, 11 aprilie 1999