Duminică, 15 martie 1998.
Un eveniment de o foarte mare importanţă a avut loc duminică, 15 martie 1998: hirotonia unui episcop, reînnoirea harului apostolic transmis de Hristos Bisericii Sale în succesiunea neîntreruptă a episcopilor. Prin Tainele sfintei Biserici, care este ea însăşi taină şi mister al eternei prezenţe în lume a Logosului întrupat prin puterea Sfântului Duh, harul necreat care purcede din divinitate este dat prin preoţia unui om unei eparhii întregi şi prin ea Bisericii universale (sobornicească) – adică Bisericii care are deplinătatea Duhului Sfânt şi a Adevărului.
Dumnezeu a binevoit, în urma unor eforturi continui ale mai multor persoane de bună voinţă, ca Taina să poată fi săvârşită în condiţii aproape feerice. Sâmbătă, 14 martie, după Vecernie a avut loc prezentarea noului ales episcopilor adunaţi spre a-l hirotoni. O mulţime impresionantă de credincioşi asista deja la acest preambul al hirotoniei de a doua zi.
Duminică, 15 martie, în catedrala Sfântul Ştefan plină de credincioşi şi de preoţi, în special români şi francezi, a avut loc pogorârea, aceeaşi şi veşnică, a Sfântului Duh asupra succesorilor direcţi ai Apostolilor, episcopii, asupra preoţilor, diaconilor şi asupra tuturor credincioşilor mărturisitori ai dreptei credinţe. Cincizecime actualizată, sfânta Liturghie era prezidată de mitropolitul Ieremia, ca urmare a invitaţiei Patriarhului şi a Sfântului Sinod al Bisericii autocefale a României, în calitatea sa actuală de preşedinte al Adunării Episcopilor Ortodocşi din Franţa şi ca gazdă a Bisericii române în această zi binecuvântată. Cu el, pentru a forma numărul canonic, cei doi episcopi-naşi erau mitropolitul Serafim şi episcopul Gurie (Patriarhia Moscovei). Mai slujeau: arhiepiscopul Serghie (Patriarhia de Constantinopol), episcopul Luca (Patriarhia Serbiei), episcopul Nathaniel (Episcopia română din America şi Canada), episcopul Iustinian, episcopul Andrei, episcopul Teofan, episcopul Teodosie (toţi din Patriarhia Română), episcopul Paul şi episcopul Mihail (Patriarhia de Constantinopol).
Aceşti doisprezece episcopi formau o frumoasă icoană a Soborului apostolilor, la care, asemenea Apostolului Pavel, trebuia să se alăture, pe parcursul slujbei, un al treisprezecelea: arhiepiscopul Iosif, noul hirotonit. În jur de cincizeci de preoţi, aparţinând tuturor eparhiilor ortodoxe din Franţa, preoţi ai Arhiepiscopiei noastre veniţi din Anglia, Belgia, Italia, Elveţia, precum şi preoţi veniţi din România, formau un măreţ sobor preoţesc, în timp ce diaconii alternau chemările la rugăciune.
Printre cei vreo opt sute de credincioşi prezenţi se remarcau Majestăţile Lor regele Mihai I şi regina Ana, prinţesa Sofia, reprezentanţii Ambasadei române în frunte cu ambasadorul României la Paris, Excelenţa Sa Dl. Dumitru Ciauşu, reprezentanţii Greciei şi ai altor ţări ortodoxe, primari francezi ca de pildă cel al localităţii Bussy-en-Othe unde se află mănăstirea deservită până în prezent de Arhiepiscopul Iosif, reprezentanţii Bisericii romano-catolice, în special Episcopul Daucourt şi Episcopul Aumonier, precum şi Nunţiul Apostolic, delegaţi ai unor mănăstiri catolice şi reprezentanţi ai Bisericilor reformate, în special Pastorul Geoffroy de Turckheim. Numeroşi credincioşi şi preoţi au venit în autocar din România. Părinţii arhiepiscopului Iosif erau însoţiţi de preoţii şi de un grup de credincioşi veniţi din satul natal al episcopului nostru; mai multe femei erau îmbrăcate în costumele tradiţionale ale satelor din Maramureş.
Şi, fireşte, marea majoritate a parohiilor eparhiei noastre erau reprezentate de preoţi şi de credincioşi; membri ai unor mănăstiri şi parohii din diferite eparhii ortodoxe din Franţa participau de asemenea la ceremonie. Răspunsurile la Sfânta Liturghie erau date în română, franceză, greacă şi slavonă. Un moment deosebit de intens l-a constituit împărtăşania, Biserica ortodoxă din Franţa punând în practică, cu această ocazie, unitatea sacramentală perfectă în Trupul şi Sângele Mântuitorului Hristos.
Semificaţia ecleziologică a zilei de 15 martie 1998 este profundă. Hirotonia unui episcop nu implică numai eparhia sa; celelalte eparhii au demonstrat prin prezenţa lor că toţi cei de pe acelaşi teritoriu, de data aceasta Franţa, se roagă împreună, mărturisesc împreună aceeaşi credinţă, cooperează în misiunea şi în zelul lor pastoral. Prezenţa episcopilor veniţi din alte ţări exprimă universalitatea a ceea ce se împlineşte prin Duhul Sfânt. În Franţa eparhiile nu mai sunt doar eparhii etnice; cea mai mare parte dintre ele – este cazul Mitropoliei greceşti, a Arhiepiscopiei ruse de Constantinopol, a Arhiepiscopiei române desigur, dar şi a Eparhiei ruse aparţinând de Moscova – cuprind alături de credincioşii lor de origine, şi credincioşi, parohii şi mănăstiri de origine franceză. Slujba de duminică 15 martie poate fi considerată, pe drept cuvânt, ca un eveniment profetic pentru viaţa Bisericii Ortodoxe locale nu numai în Franţa, ci şi în celelalte ţări ale Europei.