« EU SUNT, FRATELE VOSTRU »
Hirotonia unui episcop este totdeauna un eveniment major în viaţa Bisericii. Un eveniment întâi de toate penticostal, adică de plenitudine a revărsării Duhului Sfânt, nu numai pe capul celui hirotonit, ci peste Biserica întreagă. Peste pământul ţării noastre Franţa, toate barierele jurisdicţionale s-au văzut abolite în acest moment atemporal al ridicării la treapta de episcop a Părintelui Iosif.
Regret că va trebui să abandonez titlul de « Părinte » în favoarea celui de « Înaltpreasfinţit », căci episcopul este « părinte » prin excelenţă şi mai mult ca oricând. Această paternitate atât duhovnicească, cât şi bisericească, reprezintă unul din darurile cele mai preţioase ale Duhului Sfânt. Prin intermediul « părinţilor » noştri după asemănare, Duhul ne naşte El Însuşi la viaţa cea nouă în Hristos şi ne rânduieşte copii adoptivi, adică adoptaţi şi preaiubiţi de Tatăl Cel Unul.
Gândind la harismele episcopului, am putea trece în revistă etapele vieţii Mântuitorului, singurul nostru Arhiereu al Legământului celui nou. Eu personal reţin două momente semnificative care au fost amintite în omilia Înaltprea Sfinţitului Iosif şi care îşi află sensul deplin în taina Mântuitorului Hristos. Unul este engolpionul, acest medalion cu icoana Maicii Domnului, pe care îl primeşte episcopul la hirotonie. El simbolizează pe de o parte Rugul cel aprins pe care l-a văzut Moise în Sinai, iar pe de altă parte pe Maica Domnului care a purtat în pântecele ei focul dumnezeirii, şi în sfârşit pe credincioşii care primesc acest foc al Duhului în Euharistie. Episcopul trebuie să fie mai întâi de toate o inimă arzând în Duh, arzând de credinţă şi de iubire fără a se consuma.
Celălalt moment este legat de mitra pe care o primeşte episcopul şi pe care Înaltpreasfinţitul Iosif a comparat-o cu cununa de spini de pe capul Domnului. Nu există podoabă mai măreaţă decât a semăna Domnului pătimind de iubire, căci « aşa a iubit Dumnezeu lumea… ».
Atunci, episcopul apare ca adevărată icoană a lui Hristos şi se prezintă înaintea fraţilor şi copiilor săi cu faţa sa cea adevărată, a unei inimi înflăcărate şi a unui cap încununat cu cuvintele lui Iosif din Facere : « Eu sunt Iosif, fratele vostru ».